lunes, 8 de diciembre de 2008

O aromă specific spaniolă

Comenta un fost coleg că lucrul cu care se obişnuieşte cel mai greu în Spania este ora foarte târzie a cinei. Ora 21 ... ora 22 ... ce oră e asta?
Nu m-am putut abţine să nu-i răspund 'Să vezi ce uşor o să – ţi fie să te acomodezi cu a fi concediat fără motiv.' Am fost răutăcioasă – recunosc – dar aveam circumstanţe atenuante: exact în aceeaşi zi fusesem concediată fără motiv. Fără preaviz, fără reproşuri, fără certuri, mai ales ... fără explicaţii. 'Dar, un am nici un drept?' am bâiguit. 'Nu, în afară de a primi despăgubire plata a 45 zile pentru fiecare an lucrat, nu mai ai alt drept. Poţi face plângere în instanţă dar singurul lucru pe care îl vei obţine e că vei primi despăgubirea asta mai târziu. Deci, semnează.'

De departe este cel mai şocant lucru cu care un străin se poate obişnui în această ţară. Se pare că spaniolilor li se pare cel mai normal lucru din lume să fie concediaţi fără motiv. La fel de normal cum li se pare şi un contract pe termen scurt 3 luni, 6 luni, un an. Nici rata şomajului de 12.8% nu pare să îi preocupe prea mult. De fapt, cei care lucrează de un număr de ani într-o companie, ajung să vadă ziua concedierii fără motiv ca pe ziua în care au câştigat lozul cel mare. La mai mult de 5 ani lucraţi primeşti leafa pe aproape un an toată grămadă drept despăgubire. Nu e rău!

Mai nasol este de cei care încearcă să se încorporeze acum în piaţa muncii. Vor găsi contracte temporale şi vor fi cei mai ieftini de concediat, fiindcă vor avea puţină vechime. Apoi vor trebui să aştepte până vor 'prinde' un contract pe perioadă nedeterminată şi să numere lunile necesare pentru a face un credit la bancă. Sau pentru a face vreun copil.

Da, angajatul este o frunză în bătaia vântului. Nu are drepturi şi poate fi oricând dat afară. Și parcă a fi angajat era alegerea în care îţi asumai cele mai puţine riscuri.

Faptul că poţi fi atât de uşor dat afară instaurează un climat de frică la locul de muncă. Dacă pui prea multe întrebări poate eşti acuzat de incompetenţă, dacă ai vreo divergență de opinie poate eşti scandalagiu. Dacă nu ai nici un contact cu şefii sau colegii şi aştepţi pasiv să primeşti de lucru atunci eşti leneş. Dacă reuşeşti să munceşti, dar nu ai o atitudine suficient de umilă faţă de patroni, de exemplu având impertinența să ceri o mărire de salariu, în ciuda faptului că nu mori de foame cu salariul pe care îl ai, iar eşti dat afară. Poţi fi dat afară chiar şi fiindcă se găseşte unul mai disperat dispus să facă treaba ta pentru mai puţini bani.

Distractivă este şi atitudinea şefilor. Ei îşi vor închipui că doar fiindcă îţi plătesc salariul au făcut suficient, dacă îţi mai dau ocazional şi o treabă de făcut, atunci chiar s-au ostenit la maxim. Ȋn schimb vor face economie la conversaţii şi şedinţe. Vor acumula 'dovezi' ca să te poată concedia şi vor face o judecată rapidă şi în lipsa ta – la urma urmelor, ce argumente poţi aduce? De ce, adică, să se obosească ei să le atragă atenţia angajaţilor în cazul în care ceva nu merge cum ar trebui, să le asculte opiniile, să se supună chinului unei conversaţii, când pot evita tot acest efort doar prin a înlocui angajatul problemă?

Ȋn cladirea de alături angajaţii (ăştia mai recenţi, deci mai ieftini) sunt daţi afară cam unul pe săptămână. Ȋn acelaşi timp, alte persoane sunt angajate. Mai trage o dată! Poate de data asta nimereşti angajatul perfect. Este mult mai comod aşa – chiar şi distractiv – emoţii măcar o dată pe săptămână, noi feţe care să mai împrospăteze atmosfera. O colegă a cuiva a fost dată afară fără motiv imediat după ce a anunţat că vrea concediu de maternitate. Un prieten al unui prieten lucra de doi ani într-o companie (făcându-şi treaba, credea el) până când într-o bună zi s-a trezit că altă persoană lucra la calculatorul lui. Da, legea îţi permite să conteşti în instanţă ... decât că este ca şi cum ai fi presupus din oficiu vinovat şi ar fi datoria ta să-ţi dovedeşti nevinovăţia.

Cred sincer că această atitudine faţă de angajaţi – nişte piese de schimb înlocuibile – este tipic spaniolă. Nu spun că patronii trebuie să dea de lucru din caritate şi să păstreze un angajat în ciuda faptului că nu este rentabil – spun doar că pentru ca un angajat să fie eficient are nevoie de colaborarea colegilor şi a şefilor. Se pare că aceasta nu se obţine uşor, într-un climat în care oricine 'zboară' la cea mai mică crâcneală.

Translation into English
Traducción al español